A monument of love

A monument of love
I’m building a monument of love.
Verse by verse, between tears.
Rhyme by rhyme, between hopes.
Poem by poem, between kisses.
When love blossoms, construction waits.
When love withers, construction continues.
Stronger than stone the monument grows,
and all the power of love, clearly shows.
It contains all joys and sorrows,
all anxieties and delights,
all longings and tremors.
Who it is for, he knows.

POET: SELMA KOPIĆ
COUNTRY: BOSNIA AND HERZEGOVINA
DATE: 25. 9. 2022.
photo© text: copyright by selma kopic

Femeie

Femeie,
te-ai înfiorat în mări de șoapte,
cuprinsă-n valuri de mătase vie,
te-ai răsfirat între petalele de noapte,
pe câmpuri de chemare sidefie.

Femeie,
te-ai ascuns în crengi de fum
și taci, precum păianjenul ce ţese,
pânze de gânduri, cu un fir de scrum,
prin colțuri arse de confuzii dese.

Femeie,
te-ai aprins în foc de vise,
ești flacără cu gust de rătăcire,
în jarul tău tac amăgiri nestinse,
în pumni îţi cântă muguri de iubire.

Femeie,
te-ai închis în ochi de nor,
să cerni tăceri albastre de cuvânt,
să numeri aripi de idei în zbor,
când rătăcești în palmele de vânt.

Femeie,
te-ai umplut de încântare,
pe piept îţi râd mărgele de fiori,
ești vrajă din șuvoiul de culoare,
lacrima ce strigă, în genele de zori.

Femeie,
te-ai albit în râu de soare
și te-ai topit în lumânări de gând,
pe buze-aduni a viselor ninsoare,
alergi mereu, ai pasul prea flămând.

Cristina Serghiescu
Volumul „Esențe”, 2022
Imagine -Internet
26.09.2022

Svi putevi ka sreći ne vode

Jeli ovo staza što ka sreći vodi?
Ili je puteljak u pogrešnom smjeru.
Dal onamo sunce sreće sija ?
Ili je tek tanak plamen u fenjeru.

Dal onamo sretni ljudi idu?
Il zaluta nesretnik po koji .
Da li tamo tužni sreću nađu?
Ili se i sretan od sreće odvoji.

Svi putevi ka sreći ne vode,
Na mnogima mnogo trnja ima.
Imal puta neka neko kaže?
Na kojem se sreća, dijeli nesretnima.

Na raskršću evo sada stojim,
Gledam koji put ka sreći ide.
Ali možda to sretnici znaju,
Pa im na tom nesretni zavide.

Kad bi znali svi što traže sreću,
Koja staza vodi na tu stranu.
Al ne znaju , nije lako naći,
Nesretnima sreću obećanu .

Bajram B. Neljković

Unbroken memories

Little rain falls from the sky to the earth
Like a miracle that drips through the buds of the wind
And the distance was lost between us
We watch a sunset together under the moonlight.

Beautiful shadows ripple in the buttermilk
From glimmers of waves they grow
As in a freeric dance in the white darkness,
Rainbow rays among blue waves.

Let’s wait for the sun to rise
From the distance of the moment to be reborn
Dreams at the edge of thought
On the bridge between unbroken memories.

Desires sway in late steps,
In a stray echo from symphonies
What the springs weave into the crown
Waiting for the miracle to come.

Maria Ciobotariu

Copyright reserved!