În cerc

de Gabriela Mimi Boroianu

Am o umbrelă roșie
ca primăvara din inima mea
De fiecare dată când o rotesc răsare soarele.

Mama zice că e magică
Dar mama nu mai e…
și iar am plecat fără ea.

Ochii tăi iubesc ploaia,
nu-ți amintești de ce.
Numai că ploaia, mă iubește pe mine.
Își întinde brațele umede
și mă cuprinde până la piele
și îmi sărută fruntea,
cu buzele verii ce se stinge.
Eu iubesc să alerg,
cu tălpile goale,
prin iarba aducerilor aminte,
poate-poate voi găsi
bucuria clipelor
când ne țineam de mână.
Alea înghesuite
într-un colț al sufletului
ca o pereche de pantofi,
vechi, uitați în ploaie…

Uitarea, însă, te iubește pe tine,
cel ce ai rătăcit drumul
către copilărie…